Bogdan este unul dintre angajații de bază de la Nutriva, face parte din echipa de conducători auto chiar de la începutul activității fabricii. Dovedește o permanentă implicare în activitate, răspunzând afirmativ ori de câte ori este solicitat. Se bazează pe principiul că sarcina trebuie rezolvată indiferent de efortul depus și că activitatea trebuie privită în ansamblu ca un întreg din care toate părțile implicate să câștige. Dovedește și o calitate rară: pune mult suflet în ceea ce face, iar ca om este de o demnitate rară și de un bun simț ieșit din comun.
Bogdan Budacu – Șofer Nutriva
1. Descrie-te în câteva cuvinte pentru cei care nu te cunosc. Care a fost traseul tău ca profesionist?
Totul a început pe un teren de fotbal acum 8 ani: jucam fotbal cu un fost coleg, plecat între timp în străinătate. Lucra la Nutriva și aveau nevoie de șoferi. Aveam actele necesare, lucram la Bârlad ca mecanic. La terminarea partidei de fotbal mi-a propus să vin în echipa Nutriva chiar dacă eram doar începător. Seara avea o cursă la Piatra Neamț și m-a invitat să merg cu el ca însoțitor. Am mers împreună, am înțeles despre ce e vorba. A discutat cu șeful lui de atunci, m-au chemat la sediu, a doua zi am semnat contractul și am plecat în cursă imediat, prima fiind chiar la Sagem.
A fost prima dată când am plâns: nu reușeam să descarc și eram și singur. Când într-un final am reușit, mi-am spus că vreau să renunț dar, ajungând la Nutriva, colegii m-au făcut să mă răzgândesc.
Din momentul acela a început aventura mea la Nutriva, iar la ora actuala sunt printre cei mai longevivi șoferi ai Nutriva. Între timp am desfășurat activitate și în Safir, am transportat carne către clienți și am avut și o pauză de 5 luni, timp în care am lucrat la o altă firmă.
2. Îți place locul tău de muncă? Ai schimba ceva? Sau ce ai păstra indiferent de situație?
Îmi place, daca nu îmi plăcea nu ajungeam astăzi aici cu Nutriva. Ce aș schimba? Aș schimba modul în care sunt oamenii motivați să rămână. Costă mai mult să formezi un om nou, neexperimentat decât să păstrezi un om într-o echipă deja formată, mai ales când face bine ce face.
Am pierdut șirul celor pe care i-am format și, deși am avut și eu de învățat din aceste experiențe, consider că formarea și menținerea unei echipe aduce mult mai multe beneficii.
Fiecare învață ce are de făcut și când face bine, nu e nevoie să verifici permanent după el ca după un om nou sau să aloci permanent timp să îl formezi. În cazul meu și mașinile sunt mai bine întreținute atunci când pe ele lucrează aceleași persoane. Aș păstra oamenii, colegii. Mai ales pe cei care fac treabă cu simț de răspundere și i-aș face să se simtă apreciați mai repede.
3. Dacă peste noapte ai fi șef la Safir care este primul lucru pe care l-ai schimba și de ce?
Tocmai am precizat: modul de a motiva oamenii să rămână și să formeze o echipă. Dacă fiecare e doar pentru el și nu pentru echipă, nu se poate ajunge departe, totul într-o firma se leagă. Sunt oameni care apreciază ce li se oferă, când sunt ajutați și când efortul lor este observat.
Vin cu o sugestie în această direcție: oferirea posibilității de cazare pentru muncitori (români) – pentru mulți ar face diferență în a rămâne la locul de muncă.
4. Ce sentiment trezește în tine faptul că lucrezi la Safir? Este o mândrie? Sau poate nu este nimic? Ce simți când trebuie să vii la muncă sau când ești deja?
Observ și apreciez beneficiile pe care firma ni le pune la dispoziție pe lângă salar: haine, mâncare, pachete de carne, tichete, bonusuri, etc. Din acest punct de vedere firma se deosebește față de cele de pe piață și poate reprezenta un exemplu de urmat. Vin la muncă cu plăcere și de câte ori sunt chemat, având în vedere că mai apar situații de urgență.
5. Cât de mulțumit ești de tine ca om? (comportament, personalitate sau realizări în viață).
Mă consider un Om: am o meserie la bază, am învățat încă una pe care o și practic astăzi, am construit o casă, cresc doi copii împreună cu mama mea, ajut de câte ori este nevoie. Sunt o persoană optimistă în general și am o satisfacție că trăiesc o viață cu sens.
6. Hai să te cunoaștem mai bine. Cum a fost copilăria ta? Care e cea mai frumoasă amintire de când erai mic?
Am fost un copil cuminte, am cei 7 ani de acasă, sunt singur la părinți dar am crescut alături de un frate luat în plasament de către părinții mei. Am crescut la țară, am fost înconjurat de mediu natural: animale, munca câmpului, am avut căruță, am cărat apă cu găleata. Toate acestea m-au format ca om, iar ca profesionist am urmat liceul și Școala profesională din Bârlad. Am multe amintiri, mi-e greu să aleg una preferată.
7. Dacă ar fi să te reîncarnezi într-un animal, care ar fi acela și de ce?
Un leu: nu mă las până nu obțin ceea ce îmi propun.
8. Povestește-ne cum ar arăta ziua perfectă pentru tine? Ce ai face? Alături de cine ai vrea să fii?
O zi perfectă e una în care merg toate bine: să nu fac pană, să nu fie aglomerat pe traseu, să nu se strice FNC-ul. În general sunt o persoană care ia lucrurile așa cum vin și încerc să fac ziua cât de bună din ce oferă ea. Mă strădui să am răbdare și să înțeleg înainte de a fi înțeles, dar nu ezit în a-mi exprima punctul de vedere. Totuși, nimic nu se compară cu o zi petrecută în familie, alături de cei dragi.
9. Care este primul lucru pe care l-ai cumpăra dacă ai găsi o valiză plină cu bani și de ce?
De cumpărat nu aș cumpăra nimic, as dona-o pentru că nu sunt bani munciți de mine. Primul gând ar fi să donez pentru finalizarea bisericii din sat (Strâmtura). Ne străduim de câțiva ani să o finalizăm.
10. Spune-ne ceva secret despre tine.
Îmi place fotbalul, îmi dedic o parte din timp pentru a-mi ridica o casă a mea cu un garaj mare pentru a-mi retrăi prima mea dragoste: mecanica.