Cum se fabrică produsele din carne de pui marca Safir?
Cum se fabrică produsele din carne de pui marca Safir?
Iulian-Safir
IULIAN SAFIR

E martie, luna în care s-a născut și următorul intervievat. E un om care a lucrat în schimbul de noapte la daracul de la care s-a pornit acest grup de firme, acum peste 20 de ani.

E o persoană care a crescut odată cu firma și care a luat parte și a produs multe dintre schimbările tehnologice de la toate nivelurile. Să îl cunoaștem pe Iulian Safir.

 
 

Ce vrei să ştie lumea despre tine?

O voi spune direct, aşa cum îmi place și să fiu: acord încredere şi accept ca cei din jur să facă greşeli, dar nu la infinit. Atunci sunt din nou direct. De multe ori tratez lumea cu un umor sec englezesc, nu uşor de înţeles, dar cei care mă cunosc ştiu că face parte dintr-un stil personal natural, dar şi dezvoltat de circumstanţe. Mi se spune de multe ori că testez, însă adevărul este că îmi plac provocările şi, aşa cum le ofer, aşa le şi recepţionez – dezinvolt, ca pe ceva necesar evoluţiei. Unii mai spun că sunt „prost de bun la suflet”, dar las pe fiecare să mă cunoască, pentru a dezvolta o opinie personală.

Ce experienţă din copilărie te-a făcut să fii ce eşti astăzi?

Îmi amintesc de un avion pe care am vrut să îl construiesc împreună cu bunicul meu. Ideea de a ieşi ceva din mâinile mele mi se părea încă de atunci grozavă şi încă mi se pare. Să fac ceva care să rămână, să construiesc.

Primii mei 7 ani de acasă sunt de fapt 7 ani trăiţi la ţară. Şi am trăit, nu am locuit doar: munca în agricultură (cultivat, prăşit, munca în vie, bătut fasolea) mi-a format ideea de necesitate a muncii ca sens al vieţii împlinite. Am câştigat primul meu salariu la 10 ani, lucrând la daracul de la care a pornit acest grup de firme. Pentru mine, era o aventură care mi-a trezit curiozitatea și „foamea” de a realiza ceva în viaţă.

Care este preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru a fi liber?

Vorbind la modul general – să investeşti în tine, să îţi dedici timp ca să te descoperi şi să te dezvolţi ca fiinţă umană. În cazul meu, investiţia a fost de natura eficientizării resurselor de timp şi energie, pentru că volumul de activităţi a crescut continuu. Îmi bazez deciziile pe realismul situaţiilor, le iau aşa cum sunt şi le prezint în aceeaşi manieră. Marele meu avantaj este că am fost dintotdeauna uşor de învăţat de către alţii, am absorbit ca buretele informaţii care m-au ajutat să cresc şi să îmi permit anumite libertăţi.

Te-ai gândit vreodată cum ai fi fost tu ca angajat în această firmă?

De multe ori. Şi mă gândesc din nou la primul meu salariu, pe care l-am obţinut făcând ceva ce mi-a plăcut, ceea ce fac şi acum şi aş face şi din postura de angajat. „Nu fac lucrurile în funcţie de bani”, am spus-o des. Şi des mi s-a replicat: „nu ai fost nevoit!”. Gestiunea banilor mi-am făcut-o de mic, câştigându-i în diferite forme sau încercând să găsesc modalităţi de a-i „returna”. La facultate primeam de cheltuială 5 Ron/săptămână pe lângă strictul necesar (casă, alimente necesare gătitului). Ce m-a ţinut „în priză” de când mă ştiu a fost însă că am făcut şi fac lucruri care mă pasionează.

Cum vezi această firmă peste 10 ani?

Continuând trendul de acum – de dezvoltare spre standarde superioare. Mă refer la tehnologie şi mă refer la oamenii capabili să folosească această tehnologie şi să aibă grijă de alţi oameni. Mi-am propus pentru următorii 5 ani, ca să vorbesc în termeni de obiective concrete, un loc fruntaş ca şi companie cu capital românesc în programul Best Employers, care măsoară și recunoaște excelența angajatorilor, oriunde în lume. Pentru a atinge acest nivel de performanță organizațională, mai avem de lucru şi de implementat concepte noi la toate nivelurile.

Dacă te-ai fi născut în alt colţ de lume, într-o altă familie, ce crezi că ţi-ar fi plăcut să devii?

Domeniul e prea puţin important. Mi-ar fi plăcut să fac ceva ce îmi place, care mă motivează (să inovez, să dezvolt), mi-ar fi plăcut să am aceeaşi mentalitate.

Povesteşte-ne despre cum era copilul Iulian în adolescenţă.

„Învăţăcel”, după cum spuneam, ascultător, sârguincios. Cu ochii şi mintea deschise spre a asimila, a învăţa, a încerca să fac lucruri noi. Am înţeles încă de atunci şi mi-am asumat principiul că ieşirea din starea de confort mă ajută să cresc şi să mă dezvolt.

Luând în calcul poziţia pe care o ocupi, de director tehnic, care sunt provocările de care ai parte în prezent în activitatea pe care o desfăşori?

Cea mai mare provocare din care derivă celelalte – Grupul de firme Safir să funcţioneze autonom.

După părerea ta, cum arată angajatul perfect?

Ca o continuare naturală a managerului, să vorbească aceeaşi „limbă”. Să înţeleagă specificul şi priorităţile postului şi să anticipeze situaţii sau direcţii. Să putem să dezvoltăm uşor împreună concepte, să rezolvăm problemele inerente care apar, să fie implicat în ceea ce face. Perfecţiunea nu o consider egală cu „fără greșeală”. E acea sincronizare a ideilor, acea anticipare a nevoilor unui proiect sau a unui spaţiu de muncă. Şi, dacă te contrazici, să ai cu cine.

Ce i-ai spune unui salariat nou angajat în firmă? Dar unuia care are mai mult de 5 ani vechime?

Unuia nou i-aş recomanda răbdare şi implicare 100%, indiferent de poziţia pe care o deţine. Celuilalt i-aş recomanda în plus să îşi caute permanent motivaţia care îi aduce satisfacţia muncii şi sensul fiecărei zile. Altfel, să caute sfaturi unde consideră că le poate găsi.

Ce impact are jobul în viaţa personală?

Weekendurile sunt dedicate familiei şi, ori de câte ori consider necesar, iau o pauză şi organizăm activități împreună. Consider şi simt că timpul petrecut în familie e musai şi e de plăcere. Încerc să echilibrez ambele direcţii, nu e uşor, dar mă strădui.

Foloseşte o frază pentru a-ţi caracteriza viaţa.

„Decât o viaţă întreagă şoarece, mai bine o zi vultur”.

Împărtăşeşte-ne un „secret” din viaţa ta?

Mă relaxează grădinăritul. Nu-mi plac „cârtiţele”.